"Nici un progres nu e cu putinta fara conservarea valorilor, iar fara progres orice conservare nu-si atinge scopul"
Dimitrie Gusti
MIC ISTORIC AL VECHII COMUNE ZILISTEANCA
Comuna Zilișteanca, un reper pe drumul Bogdanului (spre Moldova), de la care s-a desprins la 01.01.1933 comuna Aliceni, a luat ființă în anul 1864 fiind compusă din mai multe sate. Se menționează că toate satele până în 1864 se administrau singure sub conducerea a câte 2 locuitori numiți deputați de sat. Satele care intrau în componenta comunei erau: 1.Atârnații sau Însuratei, denumit și Gura Câlnăului așezat pe versantul de sud al unui deal la confluența pârâului Câlnău cu râul Buzău, a stat sub administrația comunei Zilișteanca până în anul 1907 când a trecut la comuna Scurtești. 2. Gavanele (Potîrnichești - denumit astfel după numeroasele familii ce purtau la infiintarea satului numele de Potîrniche) așezat pe stânga râului Câlnău, pe moșia Găvanele, de o parte și de alta a șoselei naționale Buzău Rm. Sărat, la o distanță de 8 km. de Buzău.3. Garbovii (Satul Nou), înființat în urma satului Potîrnichești, vis-a-vis de acest sat pe dreapta pârâului Câlnău, pe teritoriul moșiei Gârbova. Ambele sate din vechea comună Zilișteanca erau denumite cu un singur nume: Gârbovici-Găvănele. Toată moșia pe care au fost așezate aceste sate în vechime a fost proprietatea schitului Găvanul care mai este și astăzi în munți la nordul comunei Mînzălești de pe apa Slănicului.4.Călugări, așezat la nordul Satului Nou pe aceiași moșie.Numele îl poartă după călugării (Calugarenii) - oamenii schitului Gavanul (Nifon in alte documente - inca de clarificat???) - stabiliti pe mosia Gârbova Găvănele pe care o administrau. Călugării au creat aici si un metoh.
5.Poșta așezat vis-a-vis de satul Călugări pe stînga pîrâului Câlnău pe marginea moșiei Zilișteanca Soreasca. Mai tarziu localitatea va lua numele de Poșta Câlnău - denumirea provine de la stația intermediară de poștă (releu poștal; mai existau stațiile principale, la Buzău și R. Sărat, la o distanță de 30-35 km. unde își avea biroul cu toate amenajările din acea vreme, căpitanul poștei). La Cânlău, denumire ce provine de la râul cu același nume (și peste care, în 1831, s-a construit primul pod de piatră din Muntenia. În 1837 se repara sub supravegherea lui Anastase Tarba Verussi, cel de numele căruia este legată istoria achiziționării și întâmplările legate de Tezaurul de la Pietroasele) s-a realizat câteva amenajări pentru cei care deserveau traseul poștal ce lega Bucureștiul de Iași; în jur fiind construite, în timp, și case pentru deservenții poștei, luând astfel naștere o mică așezare cunoscută mai târziu ca Poșta Câlnăului. Cu timpul, aici s-au așezat și oameni veniți din alte sate din județ, atrași de înlesnirile fiscale pe care autoritățile le acordau celor care lucrau pentru poștă (poșta de căIători și poșta de scrisori)
6.Haimanale, sat așezat de o parte și de alta a pârâului Câlnău în jurul conacului și pe moșia Cătuneanu format din cetățeni dinafara satului Poșta și pe care în derâdere erau numiți haimanale, de aici denumirea satului Haimanalele. (mai sunt în județ și alte sate formate din oamenii locului la care s-au alipit și alții, cărora li s-a zis atârnați). 7.Coconari, sat așezat pe stânga pârâului Calnău lângă conacul și pe moșia Antonescu fondată în vechime de o cucoană văduvă proprietara moșiei de unde și numele de Coconari (satul Cucoanei). Bătrânii spun că fondatoarea acestui sat ar fi pierdut un ceas în via ce o avea la capul moșiei lângă satul Sorești și a fost găsit de un locuitor din sat ce se găsea la lucru în vie. Cum pe acele timpuri, ceasornicele erau necunoscute de poporul de jos, găsitorul ceasului s-a speriat de acea bucățică de metal lucios ce ticăia singur, l-a lăsat jos și a dat veste în tot satul de această minune. Imediat a sosit la fața locului cu mic cu mare locuitorii satului și după multă mirare și-au dat seama că nu poate fi decât necuratul. Cocoana auzind această zarvă și-a luat ceasul și a explicat locuitorilor că acest necurat a fost făcut de mâna omului.8.Zilișteanca sat situat pe moșiile denumite popular Deleanca Irina și Căpităneasa. Conform tradiției, ZiIișteanca (sau Silișteanca) s-a format pe o șiliște (vatră de sat părăsit) pe la 1750.
9.Aliceni Slobozia.,Satul Aliceni a fost înființat cam prin anul 1750 de Alecu Neculescu, mare proprietar în județul Rm. Sărat la Neculele pe moșia Slobozia-Stearpă de rumâni, cum se spunea pe vremuri. La vreo două decenii, ginerele acestuia, paharnicul Constantin Hrisocoleo, a format cătunul Sudiți din coloniști pe care i-a scutit de dări. Slobozia - denumire care provine de la facilitățile acordate celor care s-au așezat inițial aici, În condițiile în care populația rurală era fluctuantă din cauza deselor incursiuni ale turcilor dar și din cauza greutății birurilor și altor angarale, astfel că locuitorii fugeau în locuri unde li se acordau scutiri, în documente menționându-se fecvent spargerile de sate. Pentru a asigura necesarul de brațe de muncă pentru moșiile proprietarilor, domnia intervenea și dădea hrisoave prin care îi ademenea pe sătenii din zonele cu populație mai mare, în zona nesigură de la câmpie, dar acordându-le slobozenii. În "Dicționarul universal al limbei române" tipărit în 1914 de către Lazăr Șeineanu, se dă explicația; slobozie odinioară colonie de străini (adică nu oameni ai locului) cu' scutiri sau slobozenii. SUDIȚI - adică supus străin (termen introdus de consulii austrieci și italieni pentru a desemna pe cetățenii supuși altor state), În cazul nostru locuitori din Transilvania care erau supuși ai Imperiului Austro-Ungar. Aceștia beneficiau și ei de o serie de facilități pentru a se așeza în Muntenia. De multe ori au fost situații, în condițiile în care nu existau acte care să fie verificate, când și săteni din Muntenia , tocmai pentru a beneficia de scutiri, se declarau sudiți. 10.Sorești sat așezat pe partea de nord a moșiilor: Cătuneanu și Antonescu, care din 1881 a trecut la comuna Blăjani, fiind în vecinătatea sa. 11.Sforani compus din puține case și așezat pe extrema de nord a moșiei Slobozia-Câlnău, învecinat cu satul Zărnești, la care s-a aliat mai târziu.DIVERSE:Primăria comunei Zilișteanca de la înființare și până în anul 1870 a fost in satul Zilișteanca iar de aici s-a mutat în satul Haimanalele într-o clădire cu cancelarie construită pe vremea generalului Kiseleff.
Intr-o statistica a anilor 1892 B. Iorgulescu mentiona printre altele:
"Haimanalele, cu 320 locuitori și 67 case (cu 7 subdiviziuni: Haimanalele, Câlnău, Călugării -100 locuitori și 27 case, Gârbovii - cu 80 locuitori și 38 case - format in 1880 din Însurăței, Găvanele - cu 40 locuitori și 12 case, Gura Câlnăului sau Însurăței - 70 locuitori și 20 case, Ercașii și Poșta sau Poștea - 520 locuitori și 94 case), Slobozia, cu Aliceni împreună cu Sudiți este așezat pe moșia Slobozia - 480 locuitori și 100 case, Satul Alecului și Sudiți, Zilișteanca cu Coconari; B.Iorgulescu, Dicționarul geograjic, statistic, economic și istoric al județului Buzau, Buc., 1892, pag. 36,237,246,268,413, 538-540.
Alte relatari in jurul anului 1900
- Populația: 2820 locuitori (2 evrei și un grec); - Meserii: 5 butnari, 3 fierari, 2 rotari, un mecanic,2 cojocari, un cizmar; - Școală de băieți cu 79 elevi și școală de fete cu 20 eleve, ambele la Zilișteanca; știau carte 1941 locuitori; biserici 3;
Pe timpul unirii principatelor, primarul comunei a fost Gh.Lungu, deputat de sat iar primul notar a fost S.Concoiulescu. După Gh.Lungu au urmat la conducerea comunei următorii primari: Tatu Dobre, din satul Haimanale, Bădău din satul Poșta, Dumitrache Niculescu din satul Aliceni, Necula Constantinescu., Ion Dobrescu și Ion Stoica din Zilișeanca, Petrache Mihălcescu și Ion Ichimescu din Aliceni, Ion Sburlan din Haimanale. Din anul 1928 și până în 1930 la conducerea comunei se afla Partidul Național Țărănesc, administrarea comunei făcându-se după o lege administrativă denumită pe atunci C.Stere după inițiatorul ei, fiecare sat având un număr de 9 consilieri și un primar. În anul 1930 legea administrativă C. Stere s-a abrogat și toate comunele au revenit la vechea administrație. Tot în acest an a luat ființă comuna Poșta Cîlnău desprinzându-se de comuna Zilișteanca. Se menționează că până în anul 1905 pe teritoriul întregii comune funcționa o singură școală primară. Aici veneau copii din satele: Aliceni, Sudiți, Zilișteanca, Coconari, Haimanale, Călugări, Satul-Nou și Potârnichești..În această perioadă s-au perindat ca învățători: domnul Necula Constantinescu care era și dascăl la biserică de fel din Zilișteanca iar între timp a fost și primarul comunei, domnul Ghica Stănescu din Aliceni care a fost și dascăl. Vasilache Dinulescu, Constantin Lungu, I. Voiculescu, Iancu Dumitrescu din Zărnești fost revizor și inspector școlar, Radu Dumitrescu și domnișoara Cleopara Lazu. Pentru contributii informative va puteti adresa la: info@valnord.ro
